Chiar daca in Romania totul se prabuseste, salariile se reduc cu 25%, iar pensiile cu 15%, un singur lucru ramane pus in rama si anume “E misto!”. Este cert: am evoluat. De la prea maritul ‘E frumos!”, am facut un salt urias si am trecut prin mai toate materialele de constructii, gen “E beton!” sau “Ce tava!” si am ajuns la cuvantul fundamental al argoului romanesc “E misto!”, care exprima cea mai generala apreciere pozitiva. Orice ai face, esti misto.
Prin tot internetul circula legenda bastonasului in corelatie cu ”misto”, cum ca ar proveni din limba germana “mit stock” insemnand “cu baston”. Legenda ar fi fost raspandita in tara noastra de un fotograf care facea poze de acest tip, “mit stock” dar si “ohne stock”. Insa gasim de asemenea o explicatie foarte solida, cum ca provine din limba tiganeasca (misto = bine, frumos), prezenta in dictionarele noastre, din punct de vedere al formei si al sensului.
La inceput a fost adverb, apoi a patruns in limba comuna transformandu-se astfel si in adjectiv “tipa misto” dar si in substantiv “mistoaca” pentru gen feminin, respectiv “mistoc” la masculin. Desigur asteptam si o forma la forma verbala, cine stie?
Ca bonus, cuvantul “smecher” provine din limba germana (nefiind vorba aici de vreo legenda). Boierii olteni care aveau podgorii, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu