Vad un tweet ieri. Sau un status de Facebook, sau ceva asemanator, nici nu mai conteaza. In secunda 2 ma ridic de la birou si ma indrept spre chioscul de ziare.
Afara e o canicula ucigatoare si credeti-ma, as fi evitat redundanta daca alaturarea de termeni n-ar fi descris palid calamitatea ce are loc din punct de vedere meteo. Pana la chioscul de ziare am ceva de mers, in imediata apropiere nu exista decat patiserii. Presa moare, stomacul nu se preda!
Am luat cu mine doar ochelarii de soare, telefonul si o bancnota de 50 de lei, aleasa neglijent din portofel, fara sa ma interesez in prealabil cat costa produsul pe care il caut. Merg prin soare si ma intreb daca mai apuc si eu, ca e deja pranzul si toate publicatiile “bune” s-or fi dat deja.
Ajunsa la chiosc, il intreb nerabdatoare pe nenicul rotofei ce sufla din greu in umbra ziarelor afisate comercial, cu inserturile de gel de dus si de jucarii chinezesti la vedere. Imi spune ca nu mai are pe stoc, dar sa ma duc alaturi “sa ii spuneti colegului ca v-am trimis eu si se rezolva“. Zambind, imi face cu ochiul. Ma simt ca pe vremea lui Ceasca, atunci cand se dadeau “pe sub mana” cele mai valoroase chestii.
Ma duc la chioscul urmator si recit fraza care urma sa imi dea acces la mult-ravnitul produs. Al doilea batranel simpatic il ia pe ultimul de pe taraba, mi-l intinde odata cu restul de bani si imi face si el cu ochiul: “Daca mai vreti sa-mi spuneti, ca va fac rost!” Nu stiu ce am mancat azi, cu ce parfum m-am dat, insa aparent isi face efectul pe partea de carisma.
Ma uit la rest – 15 lei. Am dat 35 de lei fara macar sa ma intereseze, sa-mi pese, sa imi fac vreun calcul in avans. Am considerat ca e o afacere buna si atat, ca vreau produsul. Si oricum discount-ul e de 60% fata de “pretul de lista” de 85 de lei.
Si uite asa, intr-o tara din estul Europei in care compania lui nici macar nu are birouri, in care n-a calcat vreodata, in care doar se cascadeaza eforturile de marketing globale, in care nu a investit niciodata bugete de publicitate, social media, ATL, biografia lui Steve Jobs aparuta cu Ziarul Financiar se vinde ca painea calda si isi gaseste proprietarii nerabdatori “pe sub mana”.
Uite asa stii ca un om va ramane de-a pururea in istoria ce se scrie de-a valma in jurul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu