Recent am fost la o petrecere cu tema “cocalari şi pitzipoance”, un fel de bal mascat mai subtil, aşa. N-am avut de ales. Invitaţia fusese formulată specific: “să nu vii îmbrăcată normal!” aşa că am deschis şifonierul în căutarea unor haine adecvate (sau neadecvate, depinde din ce unghi priveşti problema). O să trec peste petrecerea în sine, a fost o experienţă amuzantă. Dar actul de a mă costuma ca o pitzipoancă a adus în viaţa mea nişte concluzii valoroase. Le trec aici, în caz că interesează pe cineva.
Orice femeie normală poate deveni pitzi. Nu îi trebuie haine scurte, stridente, lucioase, imprimate cu paiete sau cu model de leopard. E de ajuns să gaseseasca cea mai nefericită combinaţie de piese vestimentare şi accesorii din dulap. Toate hainele de pe mine (hanorac negru, pulover lung alb, colanţi negri, cizme albe, curea lată neagră) erau haine pe care de obicei le port fără să ies în evidenţă, simple şi (îmi place să cred că) de bun gust, dar combinaţia rezultată era feroce, mai ales garnisită cu exces de bijuterii şi machiaj.
Nu e uşor să fii pitzipoancă! Nu puteam să vorbesc la telefon pentru că mă dureau urechile de la cei mai voluminoşi cercei fabricaţi vreodată (împrumutaţi, evident:P), ochii mă usturau de la fardul de ochi cu sclipici pe care îl folosisem în exces, brăţările zdranganeautrebuia să îmi refac stratul de gloss la fiecare jumătate de oră şi aşa mai departe. Plus că mi-a luat o oră până m-am “ambalat” să ies din casă.
E mai uşor să fii cocalar decât pitzipoancă. Un cocalar nu are nevoie decât de maieul potrivit şi de ochelari de soare, garnisite cu o atitudine de om superior şi în general foarte invidiat. Pitzipoanca trebuie să se dezbrace îmbrace, machieze, glosseze, să se cocoaţe pe tocuri, să îşi ţuguie buzele, să îşi facă poze cu telefonul la baie şamd.
Există baluri mascate la tot pasul. Ok, m-oi fi costumat eu special pentru petrecerea aia, dar în drum spre club am trecut pe lângă zeci de exemplare autentice ale speciei. Şi eram prin centrul vechi şi presupus elitist al Bucureştiului. Trist.
A, şi dacă te costumezi în pitzipoancă asumă-ţi riscul să te întâlneşti cu diverşi cunoscuţi, de exemplu câţiva colegi de serviciu ieşiţi la o bere care vor face ochii mari când te vor recunoaşte iar a doua zi se vor uita lung după tine prin birou….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu