Avem nevoie de ploaie doar cand vrem sa ne spalam pacatele…
Avem nevoie de soare doar cand in suflet e totul rece si gol.
Si cat il cautam… ca mai apoi sa ce ?? Sa ne ascundem la umbra unui copac.
Spui ca-ti plac tunetele si fulgerele, dar mereu le privesti din spatele geamului,
Iar vantul il cauti de fiecare data cand simti ca te sufoci, pe timp de iarna te feresti furia lui.
Insa ai tupeul sa spui ca toamna este anotimpul tau preferat, desi nu aduce decat vijelii si tristeti in goana sa dupa moarte. Este anotimpul deziluziilor si al melancoliei… Totul incepe sa se descompuna, viata moare, la fel si culorile…
Cate-o raza saracita de stralucire de-abia daca se mai aprinde in parul tau…
Iar albastrul infinit al cerului isi pierde nemurirea in favoarea norilor obscuri… Toata natura e umbrita de tacerea aceasta sumbra a toamnei.
Asociez toamna cu zeul haosului si raului, Seth….
Trist… mai bine ma ascund sub plapuma…… departe de aceste ganduri ce-mi intuneca zambetul…
