.JPG)
Zambesc subtil, dar mai implinita decat ai crede, desi totul a fost o inchipuire, un vis…ma pierd si las in urma dor, alaturi de urme de nepasare. Unele vremuri oricat vor dori sa se intoarca, NU voi fi aici sa le imbratisez… nici nu le voi astepta nerabdatoare ca-n alte zile-ndepartate, caci privesc inainte, iar eu nu uit persoanele la care am tinut , dar au plecat, fara sa-si ia adio !!! 🙂
Cu privirea pierduta ma caut, dar nu ma regasesc… e tarziu sa fiu cea de ieri… nici nu cred ca mi-e dor de vechea eu, care credea ca cele mai FRUMOASE si magice chesti inventate de Cel de Sus sunt prietenia si iubirea…. as fi nebuna sa zic “Poate intr-o zi… ” Am incetat de mult sa mai cred in povesti ! M-am maturizat, iar eu cea de azi, NU cunosc speranta, doar REALITATEA care imi surade in fiecare zi tot mai mult desi sufletul mi-e gol…:)
