Nu sunt microbista nici macar cand se joaca o finala europeana a sportului rege la mine acasa, dar recunosc ca mi-a placut vibe-ul turistic pe care l-a capatat Bucurestiul zilele astea.
Nu-i asa ca e interesant cum brusc avem tranzit turistic zdravan in oras? Cum panourile care fac reclama bauturilor sau specialitatilor din meniu in fata pub-urilor au capatat brusc alt glas si alta valuta? Cum Centrul Vechi e luat cu asalt de straini inocenti, for a change? Cum autobuzele alea decapotate care fac un circuit prin centru sunt in sfarsit pline?
Bucurestiul e novice intr-ale turismului, dar zilele astea a si primit multe de-a gata: invazia iberica a functionat ca o plapumioara turistica ce a acoperit metropola. Nu stiu daca ne-am fi descurcat daca situatia data nu avea cateva particularitati care ne-au ajutat sa ne desfasuram la anvergura asta.
O singura limba straina
Oamenii aia vorbesc aceeasi limba. Chit ca esti vanzatoare la chiosc sau ospatarita in pub, stii ca zilele astea te concentrezi pe spaniola, o limba draga si familiara consumatoarelor de telenovele. Din punct de vedere al infrastructurii din Capitala, e mai usor sa plantezi semne intr-o singura limba straina – sau chiar oameni. Circa 20 de politisti vorbitori de limba spaniola au fost plantati in intersectii zilele astea. Poligloti adevarati sau urmaritori de telenovele?
Turism in uniforma
Majoritatea spaniolilor ce ne-au trecut pragul au adoptat tricourile de microbist, ceea ce ii face usor de recunoscut. Ce e mai mura in gura decat sa depistezi un palc de alb-rosii de la distanta si sa incepi deja sa le zambesti frumos cand se apropie de terasa ta? Sa le vorbesti pe limba lor, sa ii flatezi si sa ii atragi la tine in local? Turismul e atat de simplu cand ii recunosti pe straini de la o posta…
Perioada bine definita
Nu trebuie sa fim curati, veseli si serviabili tot timpul, pentru ca duminica asta nu vom mai avea picior de spaniol in Capitala noastra murdara, nervoasa si infestata de tigani. Ne-am pregatit sa fim gazde pentru 4-5 zile, ceea ce e mai usor decat sa intampini turisti 365 de zile pe an, cum fac italienii, de exemplu.
Noroc ca aveam preturi mici
Balcanismul nostru ne impinge la bisnita. O avem, inevitabil, in sange. Orice serviciu care ar putea avea priza la public e supradimensionat ca pret zilele astea. Apartamentele inchiriate in regim hotelier si-au cvadruplat preturile. O bere in Centrul Vechi a inceput sa coste de trei ori mai mult, fix cand spaniolii incepeau sa se bucure ca platesc mai putin de 2 euro pe licoarea magica. Noroc ca inainte aveam preturi mici, ca au avut loc sa creasca pentru a satisface nevoia de tun a romanilor.
Sunt curioasa care e infuzia de cash pe care Capitala a primit-o zilele astea, apropo de potentialul turistic al Romaniei despre care se tot vorbeste si care pana acum nu a demonstrat nimic semnificativ.
Si pana la urma si la coada, chiar daca suntem incepatori intr-ale turismului, avem o oarecare prospetime si inocenta pe care ar merita sa ne-o pastram si daca devenim o atractie serioasa in Europa de Est.
