Pictam povestile cele mai colorate odata cu nasterea imaginatiei noastre. Cu ea ne delectam cand realitatea ne loveste prea dur. Plutim in deriva gandurilor noastre celor mai tacute. Ele stau acolo ascunse pana cand imaginatia si cuvantul decid sa se afirme. Noi cu ajutorul fanteziilor le framantam bine, bine impreuna, pana prind viata pe hartia stinsa de dor si aprinsa de-ale noastre bucurii si suspine. Hartia asta mototolita de-atatea ori in procesul creatiei, stearsa odata cu amintirile.. sau nu… Cateodata e aruncata intr-un coltisor si uitata la fel ca visele celor mai multi dintre adulti. Atat de mult sufera pana ajunge sa zambeasca impacata cu cele scrise, atunci cand sufletul si cuvantul se armonizeaza intr-o forma ideala… Te invaluie intr-o lume colorata si plina de viata, te imbata cu figurile de stil cele mai neauzite…
Te indeamna sa o mangai si s-o imbii prin puterea sensului. Dar stii ca nu e doar asta, e mult mai mult, tu de fapt iti asterni o parte din suflet si o lasi sa dainuie. Atunci cand in parul tau va ninge trecerea anilor ai sa stai la taclale cu ale tale vise apuse si ce-ai sa te mai bucuri ! Ai sa razi de copila ce erai si ai sa-i multumesti ca o ai langa tine si acum, chiar daca e fictiva, chiar daca e prin intermediul unor litere aruncate pe-o foaie asuprita de timp, nici tu n-ai sa fii mai prejos, oricum. :)) Profita acum de tot ce iti dezvaluie imaginatia ta nebuna, care pare o minune, sau un dar cateodata. Dar cu ea ai sa-ti impartasesti si durerile… ce-o sa te mai muste de suflet atunci, dar ai sa inveti sa-ti ingrijesti singura toate ranile, draga mea. Vor fi nopti cand ai sa o mânjeşti cu pacatele tale nebanuite de restu’, cand o sa te abati de la drum, iar demonii tai micuti o sa-ti urle in căpşor. Exact in zilele in care nu te astepti. Tu trebui sa-i lasi liberi pe hartie… sa nu te sfieşti niciodata caci doar asa cunosti vindecarea adevarata. Iti gasesti alinarea prin ceea ce-ai nascut din peniţa stiloului. Ai sa te retraiesti de fiecare data cand simti nevoia.
Toate astea o sa-ti alerge prin minte si-ai sa lasi orice sentiment sa alunece pe foaie, gandul sa curga alene in valea Seaca a Suspinelor, pe strada Intunericului, sub Lumina noptii, la caldura Soarelui, pe Marea Dorului, pe cerul Viselor Tale, la Coltul Fericirii, pe Calea Victoriei, pe muntele Deznădăjduinţei, in Tara Rasaritului, in Tinutul Fricii, pe culmile Iubirii si Neputintei .
Si dupa ce termini cu ceea ce ai scris din cerneala inimii tale, patosul ce te va acapara, sau furtuna care se va abate asupra ta, se va mai domoli. Si vei rasufla usurata.
Si iar iti scriu si te ridic pe un altar. Iti multumesc ca-mi esti alaturi. Ma refugiez in tine cand sunt nevoita sa gust din amarul vietii. Ma indulcesti. Pt mine esti indeajuns.
Povestea continua mai departe… 
