Cu privirea pierduta ma caut, dar nu ma regasesc… e tarziu sa fiu cea de ieri… nici nu cred ca mi-e dor de vechea eu, care credea ca cele mai FRUMOASE si magice chesti inventate de Cel de Sus sunt prietenia si iubirea…. as fi nebuna sa zic “Poate intr-o zi… ” Am incetat de mult sa mai cred in povesti ! M-am maturizat, iar eu cea de azi, NU cunosc speranta, doar REALITATEA care imi surade in fiecare zi tot mai mult desi sufletul mi-e gol…:)
Cea de ieri, si cea de azi…:)
