Abia aştept să ieşi de la duş… cu pielea curată şi părul ud. Să mă înfig ca o nebună în buzele tale şi să mă întreb de ce. De ce nu mă satur de ele, de tine… de noi, de zâmbetele furate, de poveştile din nopţile în care stau ghemuită lângă tine ascultându-te până adorm… de fiecare nouă zi în care mă trezesc şi te văd lângă mine dormind… de fiecare sărut şi mângâiere de-a ta… de fiecare moment în care îmi înfig unghiile în pielea ta fiind purtată pe valurile plăcerii… de fiecare clipă în care mă strângi în braţe şi îmi mângâi părul… de fiecare noapte în care ne cufundăm în vise, eu în ale tale, tu în ale mele… de fiecare clipă în care-mi zic în gând că e atât de bine cu tine… de fiecare dimineaţă în care mai fur cinci minute în braţele tale… de fiecare clipă în care nu am ştiut ce să-ţi spun… de fiecare dimineaţă în care îţi privesc ochii somnoroşi în timp ce îmi beau cafeaua încet… de fiecare clipă în care am vrut să te ţin de mână, dar ai fost departe… de fiecare lucru care îmi aduce aminte de tine… de fiecare moment în care îmi spun în gând că “te iubesc”… de fiecare…
De fiecare… bătaie a inimii mele nebune care nu vrea să mă asculte. Îmi e dor de bătăile alea ale inimii care se înteţeau atunci când mă apucai de mână, mă trăgeai spre tine, mă sărutai, apoi mă ţineai în braţele tale ca să-ţi simt căldura trupului şi să aud cum inima-ţi bate încet… eram atât de calmă…
Nu, nu ştiu ce e greşit… Nu ştiu de ce lucrurile sunt bune doar la început…
Te sărut, apoi zâmbesc. Mă uit în ochii tăi şi sunt reci, sunt duşi departe… mult prea departe. Şi simt cum inima mi se scaldă într-un val rece. Cum lacrimi îmi răsar în colţurile ochilor… dar eşti dus prea departe pentru a observa.
Stau în pat întinsă pe o parte prefăcându-mă că dorm. Îţi simt respiraţia… Nu vreau să deschid ochii să văd dacă dormi. Simt că te mişti… Îţi strecori uşor mâna pe sub cearşaf şi îmi atingi coapsele. Inima începe să-mi bată din nou ca o nebună. Nu vreau să îţi dai seama că nu dorm… Simt cum mâna ta se plimbă pe spatele meu, pe sub tricoul tău larg… Îmi mişc doar mâna puţin, iar tu te opreşti. După câteva secunde simt cum tragi de tricou şi îmi descoperi un umăr. Îţi simt respiraţia din ce în ce mai aproape… Îţi simt buzele pe umărul meu. Strâng din ochi şi îmi muşc uşor buza de jos dându-mi seama cât de prostuţă am fost. Poate că m-am înşelat… ochii tăi poate nu erau reci, poate nu erau duşi departe… poate erau chiar lângă mine, doar că nu am observat.
Nu mă mai pot abţine… Cu ochii închişi îmi ridic capul de pe pernă şi îţi prind buzele într-un sărut lung, iar o lacrimă de-a mea curge pe obrazul meu, apoi îl atinge pe al tău… apoi se scurge pe gâtul tău…
Îmi las capul pe pieptul tău, iar tu îmi mângâi părul… Îţi aud din nou inima bătându-ţi încet… Sunt din nou calmă. Eşti lângă mine, iar eu lângă tine… De ce am crezut că eşti departe?
