Ştii cine ar întoarce timpul înapoi? Eu! Da, eu. Eu aş întoarce timpul înapoi şi aş încerca din nou. Ce aş încerca? Să nu mai fac ceea ce am făcut. Fiecare dintre noi avem regrete. Nu regretăm pe moment, ci în timp. Regretăm atunci când e prea târziu. Ştii ce am făcut… şi cred că toţi ştiu. Am impresia că atunci când mă uit în ochii oamenilor, ei ştiu totul. Am impresia că mă ceartă şi îmi reproşează… Că mă arată cu degetul şi mă pedepsesc. Poate că tu nu o să ştii niciodată, dar îţi spun eu… mă doare. Mă doare al naibii de tare şi zâmbesc cu tristeţe în timp ce sufletul îmi tremură, dar îmi spun că o să treacă. Nu e decât un simplu virus ce a pus stăpânire pe mine.
Simt, şi nu numai că simt ci şi cred, că ai avut dreptate… Mi-am bătut joc de tine, dar nu numai prin cuvinte… ci şi prin toate lucrurile pe care le-am făcut sau nu le-am făcut. Îmi pare rău.
M-am aruncat cu vitejie în valuri mult prea mari, deşi nu ştiam să înot. O perioadă am reuşit să mă menţin la suprafaţă şi am sperat că o să reuşesc să ajung la mal, dar m-am înşelat. E prea târziu să mă mai agit. Eu am obosit, iar apa m-a tras la fund.
Aş vrea eu să mai sper. Aş vrea eu să mă mai amăgesc cu vise… cu ochii tăi, cu vocea şi chipul tău, cu atingerea ta blândă… Aş vrea să mai visăm împreună, să ne gândim la viitor… Dar nu se mai poate.
Nu m-aş fi avântat niciodată în valuri mult prea mari dacă îmi reamintea cineva că nu ştiu să înot. Dar mi-a plăcut, chiar dacă acum e prea târziu să mă mai salvez. Mi-a plăcut să mă contopesc cu valurile…
Voi muri în valuri şi mă voi naşte din valuri.
Razele lunii se vor reflecta în mine…
Iar tu te vei avânta în valuri pentru a te răcori.
Îmi pare rău, sincer… îmi pare rău.
Tot eu, deşi aş vrea
să nu mai fiu eu”
