Inca odata, tot pentru tine tati ! :(

         El nu e mandru de mine. Mi-as fi dorit sa fiu o persoana mai buna de atat, dar nu pot. Ce persoana diferita as fi fost daca as fi crescut langa tine… De multe ori ma rascolesc tot felul de intrebari. Oare cine as fi fost eu acum daca ramaneai langa mine? Cum ar fi fost viata mea ? Unde m-as fi aflat acum ? Ce fel de persoana as fi devenit…. una mult mai buna cu siguranta ! Tot ceea ce imi lipseste acum as fi avut, as fi devenit o femeie adevarata,matura cu capul pe umeri, curajoasa si hotarata, o luptatoare. Tu erai atat de perfect din toate punctele de vedere, erai cel mai bun model de urmat… Tu ai fost si vei ramane eroul meu, un erou incununat cu lauri a carei menire a fost sa cunoasca viata de dincolo mult prea devreme…

Doar tu ai fi putut sa-mi arati calea. Ea nu ma cunoaste, nu ma intelege si nu stie sa iubeasca. Are doar impresia ca ma cunoaste, stie doar sa arunce vorbe grele, total neadevarate…

        Tare mult imi  lipsesti ingerul meu… Chiar si dincolo de moarte te voi iubi.Domnul te-a luat facandu-mi un rau inimaginabil, ce ma va urmari toata viata .

              Sincer mi-as  da viata pt o zi petrecuta langa tine. Cred ca singura chestie care as face-o in cele 24 de ore ar fi sa te imbratisez strans, strans, cu toate fortele mele. Mereu am obiceiul sa imbratisez baieti, nu are nico treaba cu iubirea, doar ca mie mi-a lipsit de mica asta…

                  Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri toate momentele petrecute cu tine. Imi sunt intiparite in minte si-n inima. Mi-e dor de vorba ta, mi-e dor sa ma certi, eu sa ma supar si sa ma impaci cum doar tu stiai.

Sunt atat de invidioasa cand vad o familie completa…

               Nu o sa uit niciodata ziua in care tatal uneia dintre prietenele mele ne-a chemat pe toate la un restaurant si ne-a facut cinste. Era fericit ca fetita lui luase bacu. Mai erau si alte persoane la masa, iar el vorbea cu atata mandrie de ea. Ma abtineam sa nu plang. Ma tot gandeam cat este de norocoasa,o invidiam. Apoi a luat-o la dans, erau atat de frumosi impreuna… era un adevarat calvar pentru mine. M-am tot chinuit sa-mi inghit lacrimile… prietenele mele isi dadusera seama ca am ceva. Nu am mai reusit sa ma abtin, iar inainte sa observe cineva, am iesit repede afara si am izbucnit, nu am putut sa mai tin in mine…

               Cat de singura m-am simtit cand una din prietenele mele vorbea cu tatal ei caci se certase cu iubitul, iar ea gasise in el un sprijin, o sfatuia si o facea sa zambeasca, printre lacrimi. Dupa, chiar s-a simtit mai bine. 

               Eu nu m-am bucurat niciodata de astfel de momente. Astfel de chestii te marcheaza, este imposibil sa le uiti…

              Plang si-mi musc buza de jos ca sa nu fiu auzita de prietena mea care sta in cealalta parte a patului. Azi plang in tacere, cu capul asuns in spatele laptopului…doar scriu si plang pana mi se vor termina lacrimile. Apoi voi zambi si nimeni va sti nimic.

           Incep sa ma simt mai bine dupa ce-mi astern sentimentele in aceste pagini… Si iar mint… De parca asta ar fi posbil… Bine cu adevarat nu voi fi niciodata !

            Si ca sa va arat cat de  mult tine Dumnezeu cu mine, ironic vorbind, inainte de a incheia de scris aceasta postare intru pe facebook, si primul post care apare este al unei fete: “ La multi ani tati !” – totul e impotriva mea .

          Un sfat pentru voi: cat este el in viata sa-l iubiti si sa-l pretuiti asa cum  merita !

Iarta-ma  tati ca nu pot fi mai buna…