(V)
Nu prea mă satisfăcea răspunsul lui, aşa că i-am arăt telefonul pe care era acel video incendiar. Se uită şi el. Se închină. Şi exclamă: “Ăsta-i amicul meu, iar asta e gagică-sa!!. Să mor dacă nu îmi venea să intru în pământ de ruşine. Mi-a cerut mobilul meu ca să-l sune pe amicul său pe celălalt telefon.
Noroc că avea 2 telefoane. Noul meu…ăăă…să-i zicem amic…îl sună pe prietenul său. Ăsta respinge apelul. Noul meu…amic..sună iar..Căposul iar respinge. Noul meu amic sună iar. Căposul răspunde, puţin morocănos: “Alo, ce-s gâţii mă-tii mă suni mahh…Cine dracu eşti??”. “Stai bă calm, sunt eu…nu te enerva atâta. Sunt acasă la tipa de aseară. Sun de pe mobilul ei. Auzi mah…ce mama dracu s-a întâmplat aseară”, îl intreabă noul meu amic pe prietenul său. Ăla…pauză… “Băăă, da’ nici eu nu-mi aduc aminte mare lucru, decât că, nu ştiu cum dracu ai ajuns la tipa aia în casă şi eu cum vroiam să io trag lu’ iubi a mea, m-ai invitat acolo. Şi am băut, am fumat…şi atât îmi aduc aminte…Restul..CEAŢĂ. Nu mai ştiu nimic…” “Mmmm…bine..Băăă, i-a ascultă la mine, vino unde ai venit aseară şi ia-o şi pe gagică-ta şi grăbiţi-vă”, îi ordonă noul meu amic prietenului său. “Bine mah, da’ ce s-a întâmplat”, întrabă prietenul amicului meu.
“Băă, dacă ţi-am zis să vii, apăi vino băă..futu-te-n aripă şi grăbeşte-te.”, se răsteşte amicul meu…mai, mai să-l strângă de gât p’ăla. “Doamne…ce vulgar…Doamneeeeee…dacă mi-am tras-o cu ăsta aseară…”, mă gândeam eu aşa în sinea mea, dar nu mi-ar fi părut rău dacă o făceam. Trec 10 minute. Trec 15 minute. Nici un cuvânt. Linişte. Parcă zici că păzeam un muribund. Ahh..în sfârşit..Au venit. Ne-a salvat clopoţelul pot spune. Ne repezim toţi trei spre uşă. Ne dăm coate în stomac şi mai jos, peste faţă, ne-am pus şi piedică… Dar am ajuns toţi trei să deschidem uşa, puţin răvăşiţi, ce-i drept. Când ne-au văzut cei 2… aşa ciufuliţi puţin roşii la faţă…S-au mirat, dar nu prea tare.
“Zi bă care-i bomba…că-ţi sparg faţa, acuma. Aveam şi noi treabă şi tu…du-te-n gâtu mătii…din cauza ta am lăsat bunătate de prăjitură să o mănânce altcineva.” “Băă..voi..ce vă aduce-ţi aminte din ceea ce am făcut aseară? Explicaţi cu lux de amănunt”, îi întreabă noul meu amic, conducându-i spre dormitor pentru a le arăta …”captura”. “Uite sutienu’ şi rujul meu…Uite-mi şi cătuşele…”, şi se repezii grăsanca să le adune de pe pat, puţin ruşinată de noi… “Uite-mi bă chiloţii, chiar mă întrebam pe unde i-am lăsat”… se repezii să şi-i revendice prietenul noului meu amic. “Băăă…ce mama dracului am făcut noi aseară…băăă…!!!”, ne întrebă noul meu prieten pe toţi. Noi pauză. Nimeni nu îşi mai aducea aminte decât că a băut şi a fumat. Ce se întamplase de fapt…nimeni nu îşi aducea aminte.
Încercam să facem supoziţii, care mai de care mai înfricoşătoare, gen…Eu în culmea fericirii m-am îmbătat ca o scrofiţă, i-am cerut prietenei mele să facă cumpărături, am comandat o pizza, l-am băgat pe ăsta în casă, am băut am fumat…iar de aici ne-a luat valul. Pe urmă au venit şi cei doi cu chef de acţiune. Dar…cum a ajuns noul meu amic să doarmă în şifonier…nici unul din noi nu avea nici o idee. Stăteam şi ne gândeam, ne chinuiam neuronii. Îi omoram pe capete, dar nu ieşea nimic coerent. Ieşea doar ceva legat de extratereştrii care au venit şi ne-au îmbătat, ne-au tras-o la fiecare şi ne-au şters memoria. Asta era singura explicaţie pe care o găsisem până la ora aia. Nimic altceva. Era linişte în cameră. Probabil fiecare îşi crea o mică povestioară prin care să-şi explice cele întâmplate.
Şi tot ne-am fi gândit noi dacă nu suna un telefon. Telefonul prietenului amicului meu. Ştiu, greu…cu explicaţiile….
