Într-o zi de luni

          De aş putea, aş urca în cer şi as săruta fiecare fulg de nea apoi i-aş trimite spre tine. I-ai prinde în mâini sau poate i-ai lăsa să ţi se topească pe faţă… poate ai simţi fiecare sărutare a mea pe buzele tale fierbinţi…
          De aş putea, aş săruta o sută de fluturi apoi i-aş trimite la tine. Ar purta fiecare pe aripi câte un sărut de-al meu. Ţi-ar atinge buzele cu aripile lor catifelate, iar tu te-ai gândi la mine…
          De aş putea, ţi-aş trimite inima mea în ghearele unui porumbel alb. Poate ai primi-o… Poate ai pune-o lângă a ta sau poate ai trimite-o înapoi sfâşiată…
          Dacă ţi-aş trimite inima mea, ai avea grijă de ea? Eu zic că da. Ai apăra-o de ploaie şi de vânt… ai păstra-o lângă tine ştiind că e parte din mine. Nu-ţi face griji, pot supravieţui fără inimă. Şi o să-mi fie mai bine pentru că ştiu că e acolo, lângă tine… E acolo, pe mâini bune… undeva, oriunde ai fi tu… oricine ai fi tu.
Iluzie sau adevăr, aşteaptă-mă că o să vin oriunde ai fi. O să mă reîntregesc sub ochii tăi, într-o zi de luni când totul începe de la început. Şi în acea zi de luni o să îţi mulţumesc că ai avut grijă de inima mea. O să începem totul de la început, o să fie totul bine… O să mă simt bine mai ales că inima mea a fost pe mâini bune.
          În acea zi de luni te voi lua de mână şi o să păşim în paşi de dans pe o alee… O să dansăm sub razele unui soare blând până când cerul o să înceapă să plângă. O să las picăturile reci de ploaie să-mi gâdile umerii şi obrajii, dar nu o să le las să te atingă. O să te apăr… O să vezi că o să te apăr…
         În acea zi de luni ne vom aşeza pe o bancă în parc şi voi sta cu capul pe picioarele tale şi voi admira cerul şi ochii tăi. O să-ţi povestesc despre toate visele mele… O să-ţi povestesc cât de mult te-am aşteptat… O să-ţi povestesc despre fiecare lacrimă pe care am vărsat-o… O să-ţi povestesc totul, tot.
         În acea zi de luni voi sacrifica un trandafir roşu ca sângele şi o să aflu dacă mă iubeşti. O să-i rup cu nerăbdare una câte una petalele catifelate. Şi de voi ajunge la ultima petală, iar aceasta va fi “nu”, tu vei zâmbi, vei lua petala şi o vei lăsa să plutească pe aripile vântului. O să-mi prinzi faţa în mâinile tale calde şi o să mă priveşti în ochi. O să-mi spui că floarea minte… O să-ţi apropii buzele de ale mele, iar inima mea o să-nceapă să bată cu putere. O să-ţi simt buzele tale peste alea mele, iar atunci o să mă topesc uşor, uşor. O să mă topesc uşor pe buzele tale ca un fulg de nea…
          Într-o zi de luni totul o să înceapă de la început. O să fim doar noi doi păşind încet spre o nouă zi din noul început… Oricine ai fi, oriunde ai fi…