Ieri, de Sfanta Maria mare, cand pe internet zburdau nestingherite controverse de genul “sarbatorim onomastic azi sau pe 8 septembrie?”, toata suflarea lucratoare a avut liber. A fost una din liberele astea noi, pe care nu le intelegem neaparat (gen Rusalii sau Sf.Andrei) dar le iubim oricum, ca sunt ale noastre si ne sunt date, nu luate.
Apropo, ati remarcat ca noile zile libere sunt exclusiv religioase? Anul asta Rusaliile, Sfanta Maria, Sfantul Andrei s-au alaturat existentelor zile de Paste si Craciun, lasand intr-o palida minoritate zilele libere fara trimitere divina (Revelion, 1 Mai, 1 Decembrie). Asa ca, vrand-nevrand, suntem obligati sa aderam la religie, cata vreme ne ajuta prin aceasta eliberare perversa din campul muncii. In fine.
Am mers azi spre job pe aceleasi stradute pe care in mod normal, in orice zi a saptamanii, le gasesc pline de masini parcate ale “slujbasilor” din zona. Ei bine, azi erau suspect de multe locuri de parcare libere – ocupantii zburasera probabil spre mare, munte, cabana Plapumioara sau alte destinatii mai mult sau mai putin exotice.
Sunt convinsa ca stiti cum e orasul in zilele alea lucratoare dintre Craciun si Revelion. Ei bine, am constatat ca nu ramane pustiu doar atunci. Ca, indiferent daca o zi “libera legal” pica miercuri, marti sau joi, tendinta generala e sa compromiti toata saptamana. Pariez ca multi si-au zis “a, ce tare, imi iau luni si marti liber” in timp ce altii numarau pe degete zilele de vacanta care le-ar reveni daca si-ar insusi zilele de joi si vineri.
Asadar, cand statul roman iti da o zi libera legal (religioasa sau nu), iti da de fapt o intreaga saptamana. Concluzia e incurajatoare: nu exista zile libere care cad ca nuca in perete, in mijlocul saptamanii! Exista doar “pauze” de muncit mai mici sau mai mari intre liberele legale si weekend, pauze pe care e o placere sa le acoperi cu zile de concediu!
