Într-un bar oarecare îşi petreceau uneori timpul liber locuitorii unei urbe la fel de oarecare. Un fel de afono-muzicieni încercau să-i destingă pe cei prezenţi. Un miros rânced de brânză se împrăştia cu puturoşenie în tot localul. Mobilierul era vechi şi scorojit cu miros de brânză. Era un bar de cartier, cu clienţi de cartier…uneori se mai întâmplau chestii mai interesante…de exemplu’ vreo altercaţie între găştile de “bandiţi”, alteori se mai lăsa cu sticle sparte…dar uneori era distracţie maximă. Bunăciuni pe bar, brânză la greu chiar şi “liniuţe” din substanţe ciudate…dar alteori era linişte. Doar se bea, se mânca şi se discuta…doar atât. Nimic ieşit din comun. Aşa era şi acum…linişte. O linişte dar nu prea liniştită. Trupa de muzicieni se chinuia să cânte, dar nu prea le ieşea. Le ieşeau doar ceva zgomote ciudate, dar era totuşi o atmosferă plăcută.
Undeva într-un colţ de bar se aflau doi clienţi . Unul era mai mic, avea codiţă, cu o blăniţă albicioasă, cu mustăţi şi cu ochişorii mici ca două mărgele ce erau purtaţi pe valurile lichidului cu câteva grade în compoziţie pe care tocmai îl consuma. Celălalt era mai mare şi mai neîngrijit. Îşi afişa mândru tatuajele de pe coadă şi de pe braţ. Avea o privire fioroasă şi pătrunzătoare….
Cei doi conversau alături de câteva pahare de ceva şuşpect şi cu câteva grade în compoziţie….cred.
După o lungă perioadă în care cei doi nu se mai văzuseră cel mare îi spune celui mic:
– Băă…unde-ai fost până acum că nu te-am mai văzut pe aici că tu de obicei erai mai mereu aici…
– Aaa…păi stai să-ţi povestesc…spunse cel mic cu o superioritate suspectă în glas…
– Ce să-mi povesteşti mă?
– Păi stai aşa…şi mai trase pe gât o gură de lichid. Păi io m-am apucat de lectură. Ştii că-i vorba aia “eşti un şoarece de bibliotecă“?
– Da mă, ştiu…da’ care-i şpilu’? De ce te-ai apucat de lectură? Ai ceva ascuns în mânecă…barosane..las’ că te ştiu io pe tine…
– Aaa…nu măh..stai relax..că nu mai fac nimic “pe sub mână”. Mi-a ajuns atunci. Nu trebuie să mai trimită ăia de sus Trupele Motăceneşti după mine. Deci, cum îţi spuneam, m-am apucat de lectură. Pur şi simplu. Mi-a povestit unu’ despre nişte cărţulii care cică ar povesti despre noi. Ceva cu zoologie, biologie…Şi într-o zi m-am dus la bibliotecă. Am ajuns cu chiu cu vai acolo şi mă pun eu pe căutat şi ce crezi că găsesc?! Găsesc nişte cărţulii d-alea cu de toate despre noi. Cu goliciuni bune tare…
– Parcă ziceai că te-ai apucat de lectură, dă-te-n caşcaval…tu te duci să te benoclezi la goliciuni?
– Dar doar am aruncat un ochi pe acolo, am mai şi citit…
– Hai că nu te mai recunosc acum…te-ai apucat de citit? Ce viaţă plictisitoare duci măăhh…citeşti…băă..ce eşti tu, şoarece de bibliotecă? Îţi mai lipsesc nişte ochelari pe meclă şi eşti complet…
– Hai, închide gura că pute-a brânză…
– Vorbesc serios…Hai să-ţi povestesc ce am făcut eu.
– Hmmm…
– Cred că ţi-ai dat seama deja că io nu mă ocup cu cititu’…io mă ocup cu serioşenii…Acum mă ocup cu datu’ “pe sub mână” a unor cantităţi de şvaiţer…Îmi merge bine, mâine-poimâine trebuie să primesc un transport special…pe urmă îl vând la baştani şi îmi scot înzecit suma. Îţi zic io, se merge la sigur aici. Tu nu ai stofă de băiat dăştept, că d-aia te-au şi prins ăia atunci. Tu te cultivezi…chiar crezi că poţi să faci bani din citit? Îţi zic io că nu…Tu eşti fricos ca o fată mare.
– Şi ce dacă-s fricos??….
– Păi tocmai asta e. În afaceri nu tre’ să fii fricos, că dacă eşti fricos ai belit caşcavalu’…
– Bine mă, am ajuns să-mi dai lecţii acum. I-a uite la el…a făcut şi el câteva mânării şi acum se crede superior…Băi câcăţel, dacă nu te instruiam io, deci io măă..în această artă, acum erai tot prin canale..Aşa că nu începe să-mi predai tu mie lecţii de trafic…
– Bine măăhh brânză stai potol…ce te inflamezi aşa?
– Ziceam şi eu aşa…să-ţi aduc aminte de la cine ştii tu toate astea şi să nu îmi mai zici tu mie că-s şoarece de bibliotecă..
– Bine, bine..
– Aşa…că oricum, dacă eram pe vremea lu’ Şoricoşobolanţchi ni era rău la tăţi. Pe bune acum…
– Da măă..că mare dreptate ai…Da’ de unde ai tras tu aşa concluzie, din cărţile alea? Hă-hă-hă..
– Dă-te-n caşcaval…io îţi spun acilea ceva şi tu iar aduci vorba de cărţi..
– Ok, boss..
– Aşa, şi cum ziceam..dacă eram pe vremea lu’ ‘laţchi ni era rău la tăţi. Peste tot erau Trupe Motăceneşti…nu puteai să mişti nici măcar un capăt de aţă de la locul lui…
– Că bine mai zici…
– Norocoşii de noi. Dacă nu-l mâncau ăia atunci pe ‘laţchi…eram muritori de foame…Îţi zic io sigur..
– Da…noroc cu gaşca aia de motani motociclişti…Poate nu or să mai vină şi acum, că acum ne merge bine hă-hă-hă. Avem şoricuţe, bani, faimă şi şvaiţer la greu…Suntem nişte mafioţi băi…nişte mafioţi, îţi zic io.
– Că mare dreptate ai…suntem mafioţi de mafioţi….
Un şoarece cu ochelari fumurii, geacă din piele de motan şi mulţi, mulţi muşchi se apropie de cel mare şi îi şopteşte ceva la ureche….
Cel mare către cel mic:
– Hei boss, ai treabă?
– Ăăă..păi mă gândeam să mă duc la bibliotecă să mai citesc ceva pe acolo…
– Lasă bă’ brănză cititu’, hai la distracţie…
– Numai mă, mă apuc de serioşenii…
– Hai mai dă-le-n caşcaval de cărţi…Tocmai am primit o informaţie de la unu’ din acoliţii mei. Mi-a spus că a primit un pont de la altu’ că…ştii casa aia de pe strada Fromage? Ehh..ăla de acolo a pus nişte otravă. Se dă mare party acolo în noaptea asta. Vin şoricuţe, io aduc şvaiţer, avem şi “liniuţe” la greu…Hai mă, nu fii fraierică…
– Mmm..hai că merg, da’ nu stau mult, că am de lecturat…
– Da, mă da…nu o să stai mult. Nu o să stai decât ca data trecută…o să pleci ultimu’. Hăă-hă-hă…
– Hai mai taci, dă-te-n caşcavalu’ tău…
………………………………………………
The End.
* aceast text a fost publicat şi pe blogul meu.
