.jpg)
Si nu imi spune ca sunt femeie ca inca nu sunt. Consider ca sunt doar o adolescenta nebunatica cu chef de viata. O femeie este independenta, isi castiga banii pe propiile forte. O femeie adevarata nu depinde de absolut nimeni, iar eu inca sunt legata de parinti, ei ma intretin. Urasc sa mi se zica asta, caci e cea mai mare minciuna posibila. Eu vreau sa fiu o copila, iar zambetul meu nu minte niciodata. Daca uneori ma ascund in spatele unui machiaj si o haina de adult, nu inseamna ca si sunt. Mie inca imi e teama sa infrunt viata cu adevarat si nu mi-e rusine sa recunosc cum fac atatea persoane ce se ascund si le este teama sa fie ei insusi pentru ca le pasa prea mult de ce crede lumea asta PROASTA. Sunt insa constienta ca oricat ma voi furisa pe langa adevarata viata, nu voi scapa din valtoarea ei, dar asta nu ma opreste sa alerg cat pot de departe. Prefer sa ma infrupt din micile placeri ale vietii prin ochii copilariei . Refuz sa cresc. Lumea este prea rea iar eu descoper pe zi ce trece ca sunt un om mult mai bun decat as fi crezut. Poate nu cred in iubire, in prietenie, in superstitii, in zeitati dar cred in realitate si in incredere, cred in sufletul meu. Asta e de ajuns , restu chiar nu conteaza. Stiu ca asta nu va salva lumea, si nici nu incerc, dar macar ma va salva pe mine. Nu exista nimeni mai important decat mine, iar prin mine voi incerca sa-I ajut pe cei din jur CAT POT.
