La sfarsit
conteaza doar sa-intalnesti Paradisul. Oh, si ce bucurie, cand tu dai in
fiecare zi de el…
conteaza doar sa-intalnesti Paradisul. Oh, si ce bucurie, cand tu dai in
fiecare zi de el…
Azi am revazut marea
infinita… da, da erau ochii lui senini, care imprastiau lumina si culoare
intr-al meu suflet de copil. Rad cu
totul.
infinita… da, da erau ochii lui senini, care imprastiau lumina si culoare
intr-al meu suflet de copil. Rad cu
totul.
Ne incurcam
confuzi privirile, dar ne facem ca nu ne stim. Cata neputinta. E mai simplu asa.
confuzi privirile, dar ne facem ca nu ne stim. Cata neputinta. E mai simplu asa.
Dar eu…ma
bucur de fiecare clipa petrecuta in paradis, acel paradis care sta conturat in
zambetul persoanei dragi, acel zambet care lumineaza toata incaperea cand apare.
Ce stupid trebuie sa sune, pt tine, nu ?
bucur de fiecare clipa petrecuta in paradis, acel paradis care sta conturat in
zambetul persoanei dragi, acel zambet care lumineaza toata incaperea cand apare.
Ce stupid trebuie sa sune, pt tine, nu ?
Sa ne
indulcim cu visele unei iubiri platonice. Este in regula atata timp cat iti
imbraca chipul intr- o mantie plina de veselie si-ti incalzeste inima, asa cum
oamenii comuni nu isi pot inchipui. Doar zanele. Zbor in bratele tale si-ti
framant usor buzele, cu ale mele.
indulcim cu visele unei iubiri platonice. Este in regula atata timp cat iti
imbraca chipul intr- o mantie plina de veselie si-ti incalzeste inima, asa cum
oamenii comuni nu isi pot inchipui. Doar zanele. Zbor in bratele tale si-ti
framant usor buzele, cu ale mele.
Aduna-mi
gandurile, amintirile, fanteziile toate si lasa-le sa se desarte in universul meu
paralel. Aici mai pot sa traiesc. Aici, inca mai simt. Sa nu
crezi ca mint, dar e singura iluzie de care se mai poate prinde inima. Mai mult nu e capabila. E
fragila si totul mi-e sec. Chiar si ciocolata imi pare mai amara. E pustiu. Nici de ti-ai dori sa vii, n-as putea
sa te invit. Ai fi infricosat de ceea ce ai gasi prin acele camere intunecate. Ai scotoci in zadar. E multa mocirla si te-ai
impiedica de ea, chiar daca te-as prinde eu de mana. Poate cate un strigoi
neprietenos o sa-ti mai taie calea. Atat am sa-ti ofer in realitate. De asta e
mai bine sa traim doar pe hartie.
gandurile, amintirile, fanteziile toate si lasa-le sa se desarte in universul meu
paralel. Aici mai pot sa traiesc. Aici, inca mai simt. Sa nu
crezi ca mint, dar e singura iluzie de care se mai poate prinde inima. Mai mult nu e capabila. E
fragila si totul mi-e sec. Chiar si ciocolata imi pare mai amara. E pustiu. Nici de ti-ai dori sa vii, n-as putea
sa te invit. Ai fi infricosat de ceea ce ai gasi prin acele camere intunecate. Ai scotoci in zadar. E multa mocirla si te-ai
impiedica de ea, chiar daca te-as prinde eu de mana. Poate cate un strigoi
neprietenos o sa-ti mai taie calea. Atat am sa-ti ofer in realitate. De asta e
mai bine sa traim doar pe hartie.
zambetul de zi cu zi. Totodata, tu esti otrava din glasul meu, iar eu sunt
actrita cea mai desavarsita. Pana raman doar eu si ale mele ganduri umbrite de
lipsa ta. Reprezinti focul de dupa poarta Iadului, si caldura pe care doar un
Soare- minune ar putea sa o impartaseaca.
Cateodata
cuvintele tale ard bucati din suflet, iar altadata aprinzi speranta. E nevoie
de prea putin, asta e greseala mea.
cuvintele tale ard bucati din suflet, iar altadata aprinzi speranta. E nevoie
de prea putin, asta e greseala mea.
Sunt atatea
cuvinte si dorinte ce stau ascunse intre noi, dar totul este prea departe, mult prea
departe…
cuvinte si dorinte ce stau ascunse intre noi, dar totul este prea departe, mult prea
departe…
