Avea să fie cea mai tare zi. Sau , cel puţin aşa credeam. M-am îmbracat cu nişte perechi de blugi roşii asortaţi cu un tricou alb şi mi-am luat nişte teneşi albi . Aveam de gând să merg , împreuna cu sora mea , în oraş , la o cafenea. Chloe se întâlnea cu iubitul său , James. Eu , singură …
– Heii ! spuse James şi o luă în braţe pe Chloe.
– Heii ! i-am răspuns eu , după ce mi-a dat o îmbrăţişare , ca între prieteni.
– So , let’s go ! spuse Chloe.
Ne-am aşezat la o masă de lângă geam .
Afară începu` să plouă cu găleata. Îmi place aşa de mult ploaia . Cum micile şi firavele picături se preling pe geam , făcând o mică întrecere între ele sau cum se lovesc de pământul rece , acum , umed.
De mult , îmi atrase atenţia o femeie îmbrăcată din cap până-n picioare în negru, cu nişte ochelari de soare tot negrii.
– Ok , asta e ciudat ! am murmurat eu , pentru mine însămi.
– Hmm ? Ai zis ceva , Chris ? mă întrebă Chloe , uitându-se doar la James , scumpul ei James.
– Mnu .. am răspuns eu , nepăsătoare.
Femeia aia se uita întruna spre mine. Ce are cu mine?!
– Chloe , vezi că mă duc până la baie , i-am zis eu , neştiind ce scuză să-i zic.
– Bine, răspunse ea , ironică.
Am deschis uşa cafenelei şi am păşit în ploaia rece . M-am îndreptat către intersecţie , acolo unde se afla femeia misterioasă.
– Ce vrei de la mine ? i-am zis eu , gesticulând din maini. Ok , părea cam ciudat . Devenisem cam paranoică.
Femeia nu-mi răspunse. Se uita la mine , parcă analizându-mă.
Începeam să mă gândesc că poate femeia nu avea nimic de-a face cu mine .
– Uite , îmi pare rău pentru reacţia mea de mai devreme .. Nu ştiu ce … Pot să mă uit la poza aceea , din mâna dumneavoastră ? am întrebat-o eu politicoasă . Acea femeie ţinea o poză în mână . Nu prea puteam să îmi dau seama cu ce era . Cert e că , eram curioasă.
S-a uitat la poză , apoi mi-a dat-o . Am rămas cu gura căscată. Era aceiaşi poză pe care o am şi eu acasă . Poza cu mine şi cu Chloe , înainte să ne părăsească mama .
– Scuzaţi-mă că întreb , dar de unde … ? nu am mai apucat să termin , căci femeia dispăru ` .
Ok , asta este din nou ciudat.
Am luat poza şi am strâns-o tare la piept.
” Oare chiar putea fi mama ? “.
Am stat un timp în ploaia torenţială , să mă reculeg. Eram extrem de confuză. Ce căuta o femeie în negru , în ploaie , în faţa cafenelei, unde eu mă aflam ?! Poate era mama … Slabe şanse , totuşi . Dar , era aşa de bătrână . Avea obrajii lăsaţi , nişte buze subţiri şi roşii , iar pe cap purta o basma neagră , din care ieşeau nişte fire albe de păr. Era destul de scundă şi de plăpândă. Avea şanse oare să fie bunica mea ? Dar , eu ştiam că bunica murise acum ceva vreme … Totul este în ceaţă …
