M-am intrebat de mult ori de ce eu , m-am gandit ca sunt atatia oameni cu vieti atat de fabuloase , de ce nu am putut sa am si eu macar un sfert din viata lor ..
M-am intrebat , oare cum era mama , oare cum e mama . Amintirea ei pleaca pe zi ce trece tot mai mult din viata mea , m-am gandit sa o caut , dar cum ? Dar de ce ? Pentru ca ea nu ne-a vrut , ea ne-a lasat in voia sortii cu un tata nebun si violent ce nu si-a batut niciodata capul sa-si creasca copiii .
Dar toate aceste ganduri , am vrut sa dispara sub invelisul alb , pentru ca nu-i zapada atat de des , pentru ca zapada pur si simplu e acolo si vreau doar sa ma bucur de ea ..
Este inca 25 Decembrie , ceasul de pe cladirea invelita-n beculete imi indica ora 20 . Nici nu mi-am dat seama cat timp am stat in zapada , cat timp nu am facut nimic , doar mi-am lasat chipul machiat de pudra alba a cerului , as vrea sa stau asa , inghetata si singura , si ochii mei sa nu mai vada nimic niciodata , decat cerul plumburiu si zapada .
Ma ridic greoi , si valuri de omat cad de pe palton , pe strada e din ce in ce mai putina lume , totul e scaldat in lumini si omat .
Ma indrept spre casa , pasii imi scartaie pe asfalt , merg incet dar fara frica , am invatat ca unul dintre cele mai importante lucruri ale vietii este curajul , daca n-ai curaj , mori incet dar sigur . Iar eu am curaj , trebuie sa am , pentru a supravietui .
Cand trec pe langa o straduta intunecata , o mana mare imi acopera gura cu un fular iar cu cealalta ma trage spre el . Un alt tip ma loveste puternic in spate , si printre lacrimi de durere si urlete din interior , reusesc sa aud :
-N-o omori !
-Las-o , la cata bataie ia acasa asta e o lovitura inofensiva .
Cine erau , ma cunosteau , si ce voiau de la mine , sunt la pamant , tot ce-mi zic acum este ” Curaj , curaj ! “
Si ajung intr-o incapere rece in care tot ce exista este o masa , niste lanturi si niste obiecte ascutite . Sunt legata de un stalp umed , unul dintre ei imi zice :
-Sa nu indraznesti sa tipi !
Si imi arata unul din obiectele ascutite , un fel de cutit .
-Deci ? V-am adus-o , vreau ceea ce merit !
Imi ridic ochiii si simt ca o iau razna , un alt val de durere imi face incheieturile sa tremure . Radu . Era Radu. Fratele meu..Incerc sa tip , sa vorbesc cu el , dar imi arunca o singura privire rece si inteleg ca niciun cuvant nu va fi de ajuns . Primeste bani , droguri si tigari . M-a vandut . Propriul frate m-a vandut .
-O mai vrei inapoi ?
-Nu , merci !
Si atunci imi dau seama ca e in regula .
Sa urasc , totul . Sa urasc viata si sa urasc cine sunt , sa nu mai tin cont de pacea in lume . Prostii ! Atunci imi dau seama ca bunatatea nu conteaza , ca trebuie sa fi rau ca sa supravietuiesti . Si dupa ce sunt batjocorita , batuta si chinuita , ochii mei nu mai varsau lacrimi de durere , ci de furie , de ura .. pana cand am simtit ca….
Va urma .
Nemurirea IV .
