Sa pasesti cu stangacie pe-un culoar aproape gol,
Ghete ude de zapada si un sentiment de “nou”,
Un ecou si-o amintire sa-ti apara pe retina
Cand privesti peretii albi sub o groasa, gri cortina.
Sali de clasa neschimbate de patine ale vremii,
Pline ochi de povesti cu multe, multe premii
Si de vise adunate pe-un sirag de dulci margele.
Toate astea chiar au fost si-nceputurile mele.
Da! Fost-am si eu un elev, plin de lucruri bune, rele,
Uneori vorbeam prea mult, alteori era tacere.
Copil cu soare-n vene, copil cu ochi de cer
Copil curios, naiv, oh, tu, copil efemer.
Asezat insa-n banca purtatoare de-amintiri,
Ma gandeam cum e afara, sa ma joc cu fluturi, mii.
Mintea mea cutreieratoare doar la mate nu gandea
Insa timpul crud si sacru niciodata nu statea.
Paseam atenti pe nori, usor sa nu-i strivim
Vise faurite incercam sa zugravim,
Vorbeam in jurul clasei, finalul asteptam,
Iar cand el a venit, parca nu mai plecam.
Frumusetea paleste ca fumul de tigara,
Educatia se-arata in tot ce ne-nconjoara.
Scriam rand cu rand pe pagini de matase
In coltul caietului, cu rime calduroase.
Toate cate le zaresti, in vechea cladire muta
Ordinare geamuri reci, doar asculta si asculta
Voci a sute de copii ce spre casa se grabesc,
Pasii lor fara de urme ii vor rasfira incet.
