Un nou episod din seria intrebarilor existentiale. Cu ce ramanem dintr-un anumit moment dat, din suma exacta a lucrurilor care ne definesc atunci?
Dau un exemplu: in 2007 viata mea se definea dupa anumite coordonate. Jobul in corporatie. Volkswagenul Polo cel albastrui. Garsoniera mobilata si dotata cu tot ce imi trebuia. Vacante prin Europa. O relatie esuata si una care se anunta furtunoasa. O canapea rosie.
Rand pe rand, ingredientele astea s-au dus pana cand n-a mai ramas nimic din ele. Nimic, in afara de mine, evident. Stau in alt apartament, am cu totul alt tip de job, alta relatie, alta canapea. Un blog. Si ma intreb, peste 5 ani cate din lucrurile care ma inconjoara vor mai fi in peisaj?
Filozofie pe marginea unei canapele vandute… M-a insotit, cu bune si rele, in anii traiti in garsoniera. A vazut si drame, dar si momente fericite. Iar acum a ajuns in garsoniera goala a unui cuplu aflat la inceput de drum.
Stiu, obiectele n-au suflet. Dar asta nu le impiedica sa se transforme in amintiri si in repere ale existentei de la un moment dat.
