Autor: Karl
Îmi povestea un coleg acum ceva timp de concediul de pe tărâmurile greceşti ale Mediteranei, tărmuri unde a început, acum mai bine de 2500 de ani, evoluţia spre societatea vestică aşa cum o ştim astăzi! Mi-a istorisit, mai cu seamă, un episod dintr-un popas, episod povestit cu o elocvenţă demnă de patria lui Demostenes:
“Da frăţie, şi când ne-am dus, am mers în maşină cu unu’ dă la mine dă la bloc! Nu-l ştii tu! Cu ăsta, cu gagică-sa şi cu ta-su. Bă, şi gagică-sa asta!!! Să mor! Nu a scos o vorbă tot drumu’! Ba a dormit 17 ore, ba se juca pe telefon, ba dădea mesaje, ba îi era iară somn! O mai întrebam – Ce mai zici Ana? <<mmmmmmm… bine>> şi ta-su lu’ ăsta nu o suporta, da’ deloc mă, ştii cei aia? Să şi certase cu fi-su să nu vină aia, da’ degeaba. Bă, şi intrăm la un restaurant, ne punem la masă şi asta deja începe să caşte şi să dormiteze p’acolo, numai aşa, să nu cumva să o întrebe cineva ceva, bă, nişte fiţe de divă de Rahova… Şi ta-su lu’ ăla îi zice… bă, a fost un moment, da’ un moment d’ăla …”.
Mă gândesc la astfel de momente, vor fi fiind atâtea, când parcă toată omenirea nu a existat decât pentru ca un tânăr să le spună consătenilor săi înaintea unei lupte din epopeea revoluţiei franceze: “Si j’avance, suivez-moi; si je meurs, vengez-moi; si je recule, tuez-moi“, când parcă milioanele de ani de evoluţie nu vor fi fiind motivaţi decât prin smulgerea coroanei din mâna patriarhului de către un Karl XII ce avea doar 15 ani, el fiind încoronat direct de Dumnezeu, nu de biserică: “Kronan kommer ej fran kyrkan, den kom direkt fran Gud”. Parcă istoria întregii Rome s-a cuibărit în vorbele amare ale lui Augustus după ce aflase de înfrângerea lui Varus la Teutoburg: “Vare, Vare legiones rede!!!” ori poate însăşi democraţia nu a luat fiinţă decât pentru a-i da lui Herriot şansa de a spune: ”La démocratie est une bonne fille; mais pour qu’elle soit fidèle, il faut faire l’amour avec elle tous les jours”.
Poate acel restaurant nu a fost pus la acea margine de drum decât pentru ca un tată să-i poată spune posibilei nurori, cu tot respectul şi toată consideraţia de care poate fi în stare un posibil socru: ”Ţi-o fi somn, a drecu’?!? Că parcă n-ai dormit tot drumu…”
