Răpit de extratereştrii II

    Deja e ora 20 şi 36, iar eu am pierdut o întreagă zi plimbându-mă pe străzi, aiurea… privind oamenii şi gândindu-mă la extratereştrii.
Bodega asta unde m-am aciuat de vreo câteva minute are un aer puţin cam infect. Un aer de budă folosită la refuz, cam aşa… dar merge. Bine că e deschis non-stop… Îmi comand un păhărel de ceva alcool şi mă aşez la o masă. Mă uit la cei din jur şi par nişte oameni simpli… foarte simpli. Cred că mulţi dintre ei s-au pripăşit aici în drumul lor spre casă de la scârbici. Cine mai are aşa ceva… Dar nu-mi pare rău că nu mai am un loc de muncă. O să-mi găsesc eu unul…
La televizorul mic şi prăfuit de pe bar se transmite chiar acum un meci. Îmi trag şi eu scaunul mai aproape, chiar dacă nu prea sunt eu fan fotbal. Încă un păhărel, o sticluţă, o ţigărică, o alună… şi trece timpul.
E aproape miezul nopţii iar aici deja e altă atmosferă. Au început să sară scaunele. Să se dezmembreze mese… Paharele să se spargă. Eu stau ca prostu la bar şi ţip la barman să-mi mai aducă vreo câteva păhărele… sau chiar o sticlă. Cred că tâmpitul ăla de barman s-a ascuns sub bar că nu aude. Fir-ar mama lui a naibii!! Eu încerc să-i fac vânzare aici, iar el nimic. Prostu dracu… Wow! Ce reflexe am. M-a ratat scaunul ăla. Ha-ha-ha!!
Aaaaahhhhh…….