Răpit de extratereştrii III

     Ce lumină puternică îmi văd ochii mei… Unde sunt oare? Sunt legat de mâini şi de picioare. Sunt pe o targă… sau o masă ceva… Am ceva legat de frunte… Mă simt foarte ameţit. Mă doare capul…
Toate astea îmi aduc aminte de ultimul număr din revista “Extrapământean”, unde un individ povestea cum a fost el răpit de extratereştrii. Mai întâi l-au legat de picioare, apoi de mâini, apoi i-au pus o cască pe cap pentru a-i măsura IQ-ul. Apoi au apărut în faţa lui cu antenele lor mari şi verzi şi cu un bisturiu în tentaculele lor….
     Pe lângă mine nu e încă nimeni. Mă întreb oare spre ce galaxie mă vor duce… Oare o să-mi facă şi mie vreo operaţie? Sau dacă deja mi-au făcut? Dacă mi-au scos creierul? Dacă….
Uite-i, uite-i… ce mari şi urâţi sunt… Şi au şi un bisturiu în tentaculele lor mari şi verzi. Au venit să-mi scoată creierul…. Trebuie să plec de aici… Unu’ din ei a pus tentaculul pe mine. Mă examinează. Îi spune celuilalt ceva. A mai apărut unul. Nu înţeleg nimic din ceea ce spun. E groaznic, dar în acelaşi timp atât de palpitant. M-au răpit extratereştrii, iar acum mă duc pe planeta lor. Îmi vine să zburd de fericire, dar în acelaşi timp şi de frică. Visurile mele s-au împlinit. Întreaga omenire va ştii că eu am făcut contact cu extratereştrii. Preşedinţii de stat vor da mâna cu mine. Voi apărea peste tot în presă… O să apar în cărţile de istorie… Dar totuşi, extratereştrii ăştia scot nişte sunete ascuţite care îmi deranjează urechile. Toţi îşi holbează ochii ăia de broască la mine şi cred că mă întreabă ceva… Ce să le răspund?? Ştiu…”Ualaii iauca nnnaaa ogrooo…”. Aşa scria în ultimul număr din revista “Extrapământean”. Aşa a vorbit acel individ cu ei… 
I-am dat gata. Acum se uită şi mai perplecşi  toţi 5, că între timp au venit şi alţii. Mă simt superior lor. Au început să discute mai aprig între ei. Sigur vor să-mi măsoare IQ, că nu cred că au mai întâlnit pe nimeni care să ştie să le vorbească pe limba lor. După o dicuţie aprigă între ei… ăştia cred că vor să mă gazeze, clar.
Trebuie să scap de aici, chiar dacă îmi sunt simpatici. Mă zbat. Rup o bretea care îmi ţine mâna dreaptă strânsă. O rup şi pe cealaltă. Ăştia se agită şi mai tare. Le-am rupt şi pe cele de la picioare. Trebuie să fug de aici. Dar cum mă întorc eu pe Pământ? “Cum mă întorc eu pe Pământ, am strigat eu la ei.” Ei erau bulversaţi. Au mai venit nişte extratereştrii mai mari. Au încercat să mă prindă. Unul fuge după mine cu un ac uriaş. Ăştia vor să mă împăieze, clar… Sunt verzi, cu tentacule slinoase… Ochii îi au în vârful unor antene. În urma lor lasă o dâră precum melcii… Iac… Cred că am ajuns aproape de centrul de comandă al navei pentru că e din ce în ce mai păzit. Aşa am citit eu în revista aia “Extrapământean”. Centrul de comandă al navelor extraterestre e foarte păzit. Acum mai sunt şi alţi extratereştrii. Sunt aşa de mulţi. Toţi încearcă să mă oprească. Aleargă după mine…”Lăsaţi-mă în pace extratereştrilor”, încerc să ţip eu la ei în limba omenească, dar îmi aduc aminte că ei nu înţeleg limba noastră aşa că le vorbesc pe limba lor: “Aulalaluiiii nars ruiau klam”. 
     Mă uit în spate… Aleargă după mine. Sunt câţiva şi în faţa mea. Vor să mă prindă în tentaculele lor slinoase: “Luaţi-vă tentaculele slinoase de pe mine extratereştrilor…”, “Uooaiidjjf  oolaiii huukk…”. M-au prins. Mă zbat. Cel care alearga după mine cu acul acela mare m-a înţepat. La revedere lume…la revedere…”Pristaall numm tuiii..”