* Autor: Motănel
Draga mea,
Aşa cum am promis, acesta este răspunsul pe care îl merită scrisoarea ta. Îmi cer scuze pentru că am întârziat, sper că aşteptarea să nu fi fost prea lungă şi să citeşti aceste rânduri.
Acum mi-am dat seama, citind din nou scrisoarea ta, că te-ai supărat corect, dacă pot spune aşa. Cuvintele acelea frumoase care descriau efectele conversaţiilor noastre asupra ta trebuie să fi avut o sursă reală, sursă pe care am îndepărtat-o în grabă, gândindu-mă la consecinţele viitoare, nu la cele prezente. Nu mi-am dat seama că ar fi atât de frumos pentru tine simplul fapt că eu exist în viaţa ta, m-am gândit doar că tu te-ai ataşat prea mult de mine fără să ştiu de ce. Acum înţeleg.
Îmi pare rău că nu te-am lăsat să îmi spui cât mai multe despre tine, chiar dacă nu ştiai ce. Spuneai că sunt singurul care te înţelege şi iată că nu am mai fost… Nu ştiu ce ai crezut că e diferit la mine şi nu ştiu dacă acum mai ai aceeaşi părere. Parcă şi eu par diferit, doar te-am alungat, nu?
Mă simt vinovat… probabil că undeva, lumea ta s-a prăbuşit din cauza mea, iar acum te forţezi să construieşti alta în care nu ştiu dacă aş mai avea loc. Îmi pare rău că te-am dezamăgit şi eu, nu am vrut să profit de sentimentele tale şi am găsit de cuviinţă să le retez cât încă erau crude… sper că nu regreţi că m-ai cunoscut.
Doar tu eşti pisicuţa mea şi îmi pare rău că m-am îndoit de tine… nu ştiu ce a fost în capul meu, ce credeam că rezolv… nu îmi doream nici eu să se termine, dar nu ştiam cum să te fac să afli ce îţi doreşti. Acum ştiu că tu nu doreai decât să te las să visezi până ce visele ar fi devenit realitate. Şi aş vrea să mai visez şi eu cu tine, dar nu ştiu dacă se mai poate…
Nu era nebunesc ce ai scris, pisicuţă dragă… nebunesc a fost că eu să uit toate acele lucruri şi să mă prefac, fie chiar şi pentru o clipă, că ele nu au existat. Da, ar trebui să te deschizi mai mult… iar eu să fiu mai mult lângă tine. Să uităm de gestul acesta necugetat şi să fim din nou împreună, pisicuţo! Să ne înţelegem şi să ne ajutăm şi să fim fericiţi ca şi până acum! Se mai poate? Sau e prea târziu?
Cu multă dragoste,
Motănelul tău
