Fanteziile unei visatoare
Vreau sa ma doresti asa cum
te doresc eu. Pentru asta iubeste-ma, iubeste-ma si protejeaza-ma cu toata
fiinta ta. Fa-ma sa ma simt in siguranta, cum ai facut intotdeauna. Nu ma
impinge sa fug si sa ma ascund in mine, caci voi hrani demonii cu al meu suflet. Voi fi a ta suflet si trup, trebuie doar sa vrei, sa-mi arati parti din inima ta, sa ma iubesti cu fapte, nu prin vorbe mincinoase .
Poarta-ma cu grija pe acest drum necunoscut pe care nu am calcat niciodata.
Arata-mi ca se poate si altfel. Daca ma tem intelege-ma, nu ma fa sa ma simt
ca o ciudata… 🙂 caci o sa alerg atat de departe incat voi uita iar de tine, de
voi, de mine. Am trecut prin asta odata. Nu mai vreau. Tu, cu felul tau minunat
de-a fi ai reusit sa ma prinzi. Nu ma asteptam… nu din partea ta. Mi-ai readus
sufletul unde ii este locul, fluturasii in stomac, si zambetul pe buze. A trecut atat de mult timp incat ma intreb ,,
Oare asa zboara fluturasii ? “ – nu prea le mai recunosc zborul… Si mai exista
o problema: am functionat atata timp fara o inima incat acum imi este foarte
greu sa ma obisnuiesc cu ea. La orice intepatura, indiferent cat de mica va fi,
o sa ma lipsesc IAR de ea, o voi renega, FARA EZITARI. Jur.
te doresc eu. Pentru asta iubeste-ma, iubeste-ma si protejeaza-ma cu toata
fiinta ta. Fa-ma sa ma simt in siguranta, cum ai facut intotdeauna. Nu ma
impinge sa fug si sa ma ascund in mine, caci voi hrani demonii cu al meu suflet. Voi fi a ta suflet si trup, trebuie doar sa vrei, sa-mi arati parti din inima ta, sa ma iubesti cu fapte, nu prin vorbe mincinoase .
Poarta-ma cu grija pe acest drum necunoscut pe care nu am calcat niciodata.
Arata-mi ca se poate si altfel. Daca ma tem intelege-ma, nu ma fa sa ma simt
ca o ciudata… 🙂 caci o sa alerg atat de departe incat voi uita iar de tine, de
voi, de mine. Am trecut prin asta odata. Nu mai vreau. Tu, cu felul tau minunat
de-a fi ai reusit sa ma prinzi. Nu ma asteptam… nu din partea ta. Mi-ai readus
sufletul unde ii este locul, fluturasii in stomac, si zambetul pe buze. A trecut atat de mult timp incat ma intreb ,,
Oare asa zboara fluturasii ? “ – nu prea le mai recunosc zborul… Si mai exista
o problema: am functionat atata timp fara o inima incat acum imi este foarte
greu sa ma obisnuiesc cu ea. La orice intepatura, indiferent cat de mica va fi,
o sa ma lipsesc IAR de ea, o voi renega, FARA EZITARI. Jur.
Noroc ca nu imi pasa prea
mult, noroc ca pot opri totul la timp, ca nu ma va durea. INDIFERENT ca mi-ai adus toate astea INAPOI pentru o perioada scurta inca n-ai devenit omul de care sa-mi fie dor cand sunt departe. Mi-a facut placere sa te-ntalnesc, sa gust din buzele tale delicioase, sa te cunosc. O sa ne revedem, dar nu curand … poate chiar niciodata…
mult, noroc ca pot opri totul la timp, ca nu ma va durea. INDIFERENT ca mi-ai adus toate astea INAPOI pentru o perioada scurta inca n-ai devenit omul de care sa-mi fie dor cand sunt departe. Mi-a facut placere sa te-ntalnesc, sa gust din buzele tale delicioase, sa te cunosc. O sa ne revedem, dar nu curand … poate chiar niciodata…
Reedit later: Ai fost efemer si mi-ai adus bucurie, fara dureri. Este in regula sa simti fara sa iubesti .Acum pleaca, incep sa ma invat cu ceea ce imi oferi . Nu as dori sa ma invat cu aroma ta .
