Din fanteziile unei visatoare…
Astazi,
m-am intalnit cu o veche prietena. Nu uitasem de ea, dar s-a ascuns in ultima
vreme de mine caci se pare ca eram prea fericita. Sincer nu mi-a lipsit, dar am
primit-o cu bratele deschise. Imi aminteste de vremurile nefericirii mele…
egoista ca intotdeauna. Nu o inteleg, dar a fost parte din mine, s-a deschis in
fata mea de parca legaturile dintre noi n-ar fi fost frante. Era destul de tarziu pt noi. I-am citit
sufletul cu adevarat intr-o scrisoare de ,,aproape” ramas bun. Mai jos o sa va
impartasesc ultimele picaturi de cerneala, scurse din rezerva sufletului ei, pe
o hartie alba cam sifonata.
m-am intalnit cu o veche prietena. Nu uitasem de ea, dar s-a ascuns in ultima
vreme de mine caci se pare ca eram prea fericita. Sincer nu mi-a lipsit, dar am
primit-o cu bratele deschise. Imi aminteste de vremurile nefericirii mele…
egoista ca intotdeauna. Nu o inteleg, dar a fost parte din mine, s-a deschis in
fata mea de parca legaturile dintre noi n-ar fi fost frante. Era destul de tarziu pt noi. I-am citit
sufletul cu adevarat intr-o scrisoare de ,,aproape” ramas bun. Mai jos o sa va
impartasesc ultimele picaturi de cerneala, scurse din rezerva sufletului ei, pe
o hartie alba cam sifonata.
<<Draga
mea prietena,
mea prietena,
Inca simt
pumnalul in inima cand il vad intruchipat peste tot pe strada, pebarbatul vietii mele, langa orice
fata. Imi starneste ura, frustare, tristete si invidie. Din asta sunt
construita… Imi vine sa plang, sa urlu
atat de tare incat sa ma fac auzita pana la Ceruri ! Pt mine nu vreau decat un somn
nesfarsit, acum cat inca sunt nefericita. Eu vreau vesnicia, iar vesnicia o gasesc doar in moarte. Ma agat chiar
si de iad daca mi-as gasi sfarsitul acolo, maine. Tot as fi mai implinita !
Stiu, e trist sa adormi in fiecare seara
cu gandul la ea, dar altceva nu-mi ramane. In viata asta nu-s in stare decat
de moarte.
pumnalul in inima cand il vad intruchipat peste tot pe strada, pe
fata. Imi starneste ura, frustare, tristete si invidie. Din asta sunt
construita… Imi vine sa plang, sa urlu
atat de tare incat sa ma fac auzita pana la Ceruri ! Pt mine nu vreau decat un somn
nesfarsit, acum cat inca sunt nefericita. Eu vreau vesnicia, iar vesnicia o gasesc doar in moarte. Ma agat chiar
si de iad daca mi-as gasi sfarsitul acolo, maine. Tot as fi mai implinita !
Stiu, e trist sa adormi in fiecare seara
cu gandul la ea, dar altceva nu-mi ramane. In viata asta nu-s in stare decat
de moarte.
Lui
Dumnezeu nu-i pot cere asta, doar diavolului. Ii simt chemarea oricat de departe m-as afla. Da-mi putere sa renunt la lumea
asta, stiu ca tu vrei suflete ca ale mele: pline de indoieli, scaldate in
neputinta, neincredere, legate de streangurile trecutului. Alunga-ma in
intunecimile paradisului tau dupa care tanjeste sufletul meu neprimitor.
Doar acolo spera ca si-ar putea gasi locul. Nicaieri si totusi undeva ! O sa pazesc
portile iadului, iar pt ei va insemna ceva. Ucide-ma in noaptea asta si-ti jur tie
supunere.
Dumnezeu nu-i pot cere asta, doar diavolului. Ii simt chemarea oricat de departe m-as afla. Da-mi putere sa renunt la lumea
asta, stiu ca tu vrei suflete ca ale mele: pline de indoieli, scaldate in
neputinta, neincredere, legate de streangurile trecutului. Alunga-ma in
intunecimile paradisului tau dupa care tanjeste sufletul meu neprimitor.
Doar acolo spera ca si-ar putea gasi locul. Nicaieri si totusi undeva ! O sa pazesc
portile iadului, iar pt ei va insemna ceva. Ucide-ma in noaptea asta si-ti jur tie
supunere.
Nu ai sa
imi aduci liniste, stiu, dar nu poate
fi mai rau decat viata pamanteasca care mi-e mormant. De fapt mint, e mai mult
decat mormant sau iad. In cimitire e asternuta o liniste ciudata care imi
calmeaza inima. Ia-mi viata si intoarce-ma in maruntaiale pamantului, sa ma
sufoc in adancurile lui. Fa-ma sa cresc cu hrana din care ai muscat si tu, diavole. Fa-ma una cu praful si o sa-ti
fiu recunoscatoare inca noua vieti. Aici nu e loc pt mine, sunt foarte inutila.
Imi doresc ca maretia focului tau sa faca cenusa din inima asta in care simt
ca am adunat atatea, prin rautatea ta ma poti elibera. Nu am cum sa te
dezamagesc, sunt plamadita din carnea ta. Ia-ma, fa-ma a ta, dar promite-mi
odihna ta tulburatoare. Si o sa radem impreuna in imparatia ta. Sclava de ti-as
deveni tot imensa ar fi multumirea, orice-i mai bun decat acest taram al
nefagaduintei. Loveste-ma de flacarile
iadului tau cele mai feroce, istoveste-ma in toate felurile posibile si lasa-ma
sa uit ! Rogu-te ! >>
imi aduci liniste, stiu, dar nu poate
fi mai rau decat viata pamanteasca care mi-e mormant. De fapt mint, e mai mult
decat mormant sau iad. In cimitire e asternuta o liniste ciudata care imi
calmeaza inima. Ia-mi viata si intoarce-ma in maruntaiale pamantului, sa ma
sufoc in adancurile lui. Fa-ma sa cresc cu hrana din care ai muscat si tu, diavole. Fa-ma una cu praful si o sa-ti
fiu recunoscatoare inca noua vieti. Aici nu e loc pt mine, sunt foarte inutila.
Imi doresc ca maretia focului tau sa faca cenusa din inima asta in care simt
ca am adunat atatea, prin rautatea ta ma poti elibera. Nu am cum sa te
dezamagesc, sunt plamadita din carnea ta. Ia-ma, fa-ma a ta, dar promite-mi
odihna ta tulburatoare. Si o sa radem impreuna in imparatia ta. Sclava de ti-as
deveni tot imensa ar fi multumirea, orice-i mai bun decat acest taram al
nefagaduintei. Loveste-ma de flacarile
iadului tau cele mai feroce, istoveste-ma in toate felurile posibile si lasa-ma
sa uit ! Rogu-te ! >>
Cu prietenie, A.
P.S: Daca iadul imi va fi imparatie iti doresc un sincer ,, PE NICIODATA ! “
