Dintr-un colţ de Rai, o zi oarecare
Dragă cel de acolo,
Uite că inima a învins şi am pus mâna pe stilou şi am început să-mi las liberă imaginaţia şi să-ţi trimit câteva cuvinte, de aici, dintr-un colţ de Rai.
Au fost zile în care am visat la tine… Îmi doream să te ating să văd dacă eşti real, dacă nu visez şi nu-mi imaginez din nou totul.
Aş vrea să fii aici, cu mine… Să ne sărutăm pentru că oricum nimeni nu ne vede… toată lumea e ocupată. Au uitat să iubească, să simtă, să trăiască. Nu aş vrea să cădem de aici, să cădem în prăpastia celor ce nu ştiu ce e iubirea. Vreau să stăm aici, singuri… iubindu-ne!
Dacă aş fi lângă tine, aş sta ghemuită la pieptul tău în timp ce ne-am uita la filme, punând “stop” la fiecare scenă erotică dintr-un film pentru a o reproduce. Am fi noi doi… şi atât.
Şi aş respira uşor, uşor în timp ce breteaua rochiei mi-ar aluneca pe umăr… în timp ce nasturii ţi-ar dezgoli pieptul…
Ţi-aş lăsa urme de ruj pe obraz, apoi te-aş muşca uşor de gât, iar mâinile mi-ar aluneca pe talia ta, apoi mai deschei un nasture. Te sărut pe claviculă, iar fermoarul rochiei coboară…
Nu ar fi decât un joc al pasiunii ce ne-ar răci încet trupurile înfierbântate într-o noapte târzie de vară.
M-ai cuprinde în braţe şi aş simţi că zbor, apoi m-ai săruta şi nu mi-ar părea rău.
Cuvintele nu îşi au rostul… doar respirăm şi simţim cum fiecare sărut ne arde pielea, iar focul din inimile noastre se înteţeşte. Aş scăpa din strânsoarea braţelor tale şi ţi-aş privi chipul. M-aş apropia de tine şi te-aş privi în ochi, apoi ţi-aş atinge buzele într-un sărut uşor.
Aş încerca să-ţi scriu o poezie în timp ce vioara şi harpa m-ar inspira… în timp ce parfumul tău m-ar îmbăta, aş simţi că zbor, că mă pierd în drum spre orizont… încerc să clipesc, să-mi iau ochii de la tine, dar nu pot. Mă iei de mână şi îmi şopteşti un dulce vers. E plăcut să scrii, te relaxezi… şi poţi să şi visezi. Să faci ceea ce niciodată nu ai făcut, să ai ceea ce niciodată nu vei avea… Uneori cuvintele sunt de prisos, totul se transformă într-un vis, într-un ideal greu de atins…
E uşor să visezi, să închizi ochii şi să îţi imaginezi. Cutii cu fericire, pahare pline de iubire şi bomboane din ciocolată amăruie… Pe toate le-aş vrea, dar nu e decât un vis de un copilărism aparte.
Visează, păşeşte dincolo de orice graniţă a minţii tale… lasă logica deoparte şi pleacă departe, dar doar cu mintea… Nu spune “nu pot”, “nu vreau”, “nu-mi doresc”… Încearcă să simţi ceea ce în lumea reală nu poţi.
Dragă cel de acolo, cel ce-mi citeşti rândurile cu încântare… sper, te rog eu mult mai citeşte ceva…
Te iubesc! Pa, te-am pupat dulce pe obraz.
Scrisoare cu dragoste
