Si inima imi cere sa iti scriu iar… ma urmaresti la fiecare pas, ai devenit umbra fericirii mele.
teama… ca o sa fiu privita asa cum ma uit eu acum la mine din cauza ta.
mi-a zis ca asta nu schimba nimic eu stiu ca realitatea sta altfel. Lumea e
ignoranta si e incapabila sa te inteleaga. Esti dificila, cei care nu te cunosc
asa bine se pot panica in prezenta ta…. ori e doar o mica minciuna de care ma
agat ca sa-mi fie neputinta mai usoara .Adevarul este ca faci parte din viata mea si chiar daca eu
te neg si te reneg nu ai sa pleci, te-ai
agatat de mine mai rau ca raia…
niciodata. Cine te-ar dori? Furi libertate si sperante; sadesti in sufletul oamenilor doar frica,
neputinta, frustare si ura .
oricum toata lumea stie ca esti invincibila . Este normal sa se sperie. De cand
te-am aflat mintile mele au luat-o din loc, pe langa asta am ajuns sa iti
vorbesc ca si cum ai fi o persoana, dar nu esti ca iti jur ca te-as ucide cu
propiile mele maini pt a scapa de tine. Te-am si botezat, ”Umbra mea”. Hilar .
Umbli prin mine si-ti sunt refugiu. Esti prezenta in fiecare celula a corpului meu, imi curgi prin vene si-mi strapungi fiecare artera. Te hranesti cu tot ceea ce insemn eu.
Imi doream sa te cunosc in cativa ani cand viata mea deja era aranjata. Ai aparut acum sa-mi strici si mai tare ploile, de parca viata mea nu era destul de complicata. Incerc sa ma rup de vechea viata, dar nu izbutesc in niciun chip. Mai bine alergam impreuna departe, decat sa-i infruntam pe toti. Tu cresti si eu ma desir in milioane de particule atat in plan fizic cat si metafizic.
Ai ales sa ma chinui fara ca macar sa ai o destinatie finala. Imi era mai simplu daca te sfarseai. Nimeni nu o sa ne doreasca atata timp cat facem parte din acelasi pachet. M-ai ingenunchiat psihic. Ai facut prapad in toata existenta mea.
Cine a cunoscut sau cunoaste aceste sentimente va intelege la ce ma refer. Nu i le doresc nimanui. Pace.
