Unde sunt verile de altădată? Unde sunt verile acelea în care mă pierdeam în braţele tale…? Unde sunt verile acelea în care ochii îţi străluceau ca stelele de pe cer, iar vocea ta semăna cu murmurul mării? Unde sunt verile acelea în care mă apărai de ploile de vară cu aripile tale? Unde sunt verile acelea în care visam doar la noi în timp ce valurile spumoase ale mării ne spălau regretele trecutului? Unde sunt verile acelea…?
Când îmi pun această întrebare, un val de melancolie mă inundă şi nu-mi pot împiedica peniţa să nu picteze pe foaia albă gândurile mele… Le-aş scrie de o mie de ori doar ca să nu cad în păcatul uitării…
Să nu uit de mângâierea ta care mi-a răsfăţat obrazul…
Să nu uit de sclipirea din ochii tăi…
Să nu uit de zâmbetul tău…
Unde să fie acele veri? Poate într-un cimitir stelar, pe malul mării… la malul unei mări stelare şi cu sunete de chitară… şi nopţi nedormite.
Se duc… toate se duc lăsându-ne în urmă. Părăsindu-ne… Rămânem ca doi străini pe malul mării pustii. Stelele se sting una câte una.. Valurile mării devin mai puternice, gata să înghită orice fiinţă… Vântul suflă mai tare încercând să ne zboare sentimentele… Dar nu va reuşi… Acestea sunt bine înfipte în inimile noastre.
Mă apropii de tine şi te strâng în braţe. Dacă magia verii a dispărut, asta nu înseamnă că şi tu vei dispărea. Nu o să-ţi dau eu voie… O să te ţin strâns la pieptul meu şi o să-ţi şoptesc poveşti din vara care tocmai a trecut.
O să-ţi povestesc cum părul îmi flutura în bătaia vântului de dimineaţă, iar tu îţi treceai încet degetele prin el în timp ce mă sărutai…
O să-ţi povestesc cum stăteam pe nisipul rece al dimineţii jucându-ne cu el şi privind cum răsare soarele şi începe o nouă zi…
O să-ţi povestesc cum ochii tăi străluceau mai tare atunci când stăteam îmbrăţişaţi imaginându-ne un viitor în care apăream împreună…
O să-ţi povestesc cât de sărate îţi erau buzele şi cât de mult tânjeau să fie sărutate…
O să-ţi povestesc despre fiecare sărut care îmi dezmierda trupul care vibra la fiecare atingere suavă a buzelor tale…
O să-ţi povestesc despre tot… despre noi, despre orice vrei tu… doar să nu pleci… Doar să stai cu mine…
Te privesc în ochi…
– O să mă înec în ochii tăi, îţi spun în timp ce-mi trec degetele prin părul tău.
– Să nu mai spui aşa. Nu e poetic.
– Ai dreptate. Atunci “mă pierd în ochii tăi”…
Iar buzele noastre se unesc. Simţim din nou razele soarelui pe pielea noastră… Simţim din nou mirosul sărat al mării… Simţim din nou verile de altă dată…
Verile de altă dată…
